"Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul."
Albert Einstein


Din capul locului trebuie sa se stie ca aici e un blog pentru prieteni! Nici vorba nu se vrea un spatiu pentru rafuieli personale, batjocura, derbedei, retete culinare si vanzari auto.
Aici venim doar sa ne radem si sa ne simtem bine!

Cum functioneaza...

Toti avem un prieten apropiat care a comis cu voie sau fara de voie o trasnaie. De care am ras cu lacrimi si sughituri! Doar ca asta se intampla in cerc restrans... De ce sa nu globalizam fenomenul? Rasul are doar nenumarate proprietati curative...
Deci nu mai radeti singuri! Luati-va inima in dinti si trimiteti povestea trasnaii prietenului dumneavoastra, evident ideal ar fi insotita de o poza, la ceamaiproastacunostintaamea@yahoo.com!
Istoria va fi publicata ca post independent aici. Si va putea fi comentata de toata gasca!

Se impun cateva precizari! Nu se admit injurii si obscenitati! Raspunderea pentru continutul si veridicitatea povestilor va apartine in exclusivitate!

marți, 1 iunie 2010

Zeita din autobuz

Soarele de iulie perpeleste la foc incins suflarea capitalei. Aerul fierbe, burtile cablurilor se apropie de trotuare, multimea extenuata se impiedica de limbile cainilor latite pe caldaram. In plin ceas de amiaza aflu ca soarta neinduratoare mi-a harazit o plimbare pana in celalalt capat al Bucurestiului. Nu am de schimbat decat vreo 3 autobuze, taxiul nemaifiind o optiune viabila pentru buzunarul meu vlaguit de non-stop-ul din colt.
Pentru ca dezastrul sa fie complet, revolutionarii sindicalisti de la metrou au pus-o de o greva. Tramvaiele se tarasc sleite pe sinele contorsionate purtand cate un ciorchine de amarati la fiecare usa. Lupta incrancenata din statie se continua in masina cu ghionturi, pumni si injuraturi grele. Aerul putin si fierbinte musteste de miresme imbietoare... Dusul matinal nu mai e nici macar o amintire... apa e scumpa, contuarul neindurator, deodorantul ieftin amplifica aroma suava a camasilor purtate toata saptamana...
Ne oprim la Eroilor. Brusc un murmur admirativ prevesteste o aparitie diafana. Ajutata de zeci de tentacule pofticioase, apare EA. Nimeni nu intelege cum poate sa coboare o zeita printre muritorii de rand. Peste 1,75. Evident blonda. Ochii si costumul business - albastru inchis. Ochelari eleganti cu rame subtiri.
Orice discutie prealabila e intrerupta, fluieraturi, propuneri indecente, cereri in casatorie strigate din celalalt capat al autobuzului... Norocosii care reusesc sa o atinga, pe langa erectia dureroara si instantanee, au si ce povesti seara la bere toata saptamana...
Urmatoarea statie. Pe aceeasi usa cu diva, intr-un cor de urlete gafaite urca un monstru. O gospodina nervoasa, 150 de cm de ura si frustrare ambalati in peste 100 de kg de sunci. Cateva pungi de grasime acopera o privire sticloasa care tasneste cu rautate. Sudoare se revarsa in valuri peste 4 sacose in care cred ca ar fi incaput confortabil oricare dintre noi. Inaintarea fiind imposibila, femeia se posteaza cu posteriorul rubensian in usa neluind in seama ploaia de suturi ale calatorilor siliti sa astepte urmatoarea masina.
Pornim. Dupa usoara senzatie de greata privirile se intorc mai mult sau mai putin voluntar catre diva. Incearca sa se strecoare spre usa, multimea ii face loc fara o vorba.
- Va rog sa ma iertati, doamna, coborati la prima? Glasul e usor si dulce, privirea vesela si amabila.
- Doamna e ma-ta, fa! Fire-ati ai dracu' cu capitalismu' vostru! Mie sa-mi spui tovarasa!
- Stimata doamna, sunt deja in intarziere, trebuie neaparat sa cobor la Leu, unde sunt asteptata de 2 negri sa le fac un sex oral. Daca va tin falcile si doriti sa fiti tovarasa cu mine sunteti invitata mea!
Hohotul de ras revarsat dintr-o suta de piepturi zguduie masina! Soferul opreste instantaneu si deschide usa. Impingem tovarasa, aplaudam frenetic zeita. Toti, chiar si femeile.Soferul iese jumatate pe geam sa o mai fluiere o data. Ne intoarce un zambet superior de multumire si se indeparteaza.
Cei 2 negri se ridica de pe banca din statie sa o intampine...

Un comentariu: