Simt cum ma cuprinde fericirea pana in varful unghiilor mele proaspat taiate. De la picioare. Peste cateva ore ma duc la dentist! Nu. N-am nimic. Temperatura e normala, nu merg pe jos, deci soarele fierbinte nu-mi putea afecta neuronul stingher dar viril.
Dupa multe luni chinuitoare - detaliile dureroase, frustrante si penibile nu au, cel putin deocamdata, loc in istoria de fata - voi avea toti dintii!!!
Diseara limba mea cea vesnic neastamparata va fi in sfarsit strunita de o dantura noua si impunatoare. Graiul articulat si lipsa coltilor metalici ma vor indeparta cu o treapta de regnul animal sporindu-mi aspiratiile timide spre umanitate. Caut deja un subiect vesel de care sa pot rade cu toata gura. Nu-mi fac griji, in lipsa unui banc bun ramane oricand uitatul in oglinda...
Intamplarea face sa locuiesc in apropierea unei policlinici stomatologice in care functioneaza un cabinet de urgente care nu rezolva doar urgente. Deci se presteaza noaptea...
Orele trec. Sala de asteptare e, ca de obicei, deprimanta. Un minim respect pentru durerea imprastiata din belsug pe fetele schimonosite ale colegilor de suferinta m-ar obliga sa-mi sterg ranjetul de satisfactie - zambet urmand a se numi ulterior... Nu mai sunt in stare. Pe la 11 usa cabinetului imi asculta ruga fierbinte si se deschide ca pestera lui Ali Baba. Vocea doctoritei ma smulge dintre falcile umflate, puroiul suculent si gemetele sfasietoare.
Ma infig curajos in scaunul de tortura si-mi astept rasplata chinurilor prometeice.
Cand... Pestera se casca abuziv si fara programare. O aparitie blonda imi modifica pe loc ritmul cardiac. Lejer trecuta de 30 de primaveri, tinuta sport, zambet complice, privire dezinvolta. Doctorita rade si ma roaga s-o mai pasuiesc doua minute. Cedez fireste locul doamnei. Fara o vorba, tamponeaza abundent gingiile rozaliu-pofticioase ale silfidei cu dezinfectant stomatologic. Femeia se ridica, multumeste si pleaca.
Ma asez la loc. Privirea mea intrebatoare e satisfacuta fara intarziere:
- Doamna si-a terminat lucrarea de doua luni.Sotul ei stie insa ca mai dureaza cel putin doua. De cateva ori pe saptamana trece seara pe la mine s-o dezinfectez. Isi pupa afectuos fraierul de acasa mirosind a dentist si scapa de orice banuiala... In plus dobitocul trece in fiecare luni si plateste tratamentul...
marți, 8 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu