Blonda de gradul întâi

Umbrele se întind slinoase pe caldarâm, ca smoala dintr-un butoi uitat pe foc. Luna se foieşte nerăbdătoare după blocuri ca un viitor tătic în faţa maternităţii si aşteaptă plecarea măreţului Ra. Îmi relaxez anatomia într-un fotoliu ascultând elucubraţiile televizate ale unui dobitoc. Din păcate, lenea congenitală mă împiedică să schimb canalul şi, pe cale de consecinţă, dobitocul...
Telefonul mă smulge intempestiv din starea de reverie. Numele afişat pe display proroceşte un efort intelectual prelungit şi inutil întru păstrarea unei coerenţe decente. E totuşi un bun amic, dealfel om serios, trecut de prima tinereţe mai repede decât de a doua, care şi-a pierdut însă busola de o bună bucată de vreme.
Necazul se materializează scuptural într-o blondă platinată şi ispititoare, o zvâcnitură peste 20 de primăveri timpurii, blondă care a terciuit conştiincios, brutal şi fără scrupule ce rămăsese neprăjit din minţile zdruncinate ale omului nostru.
Vreme de vreo lună, povestea secretă, romantică şi lejer libidinoasă a mers bine, ţinându-l departe de bere, terase, prieteni şi meciuri. Invitaţiile ne erau refuzate superior şi repetat, ispita soioasă a halbei neputând nicum concura cu cascadele tunătoare de orgasme ale junei.
Totul s-a dovedit însă efemer ca pelteaua dintr-un borcan fără capac. Diferenţele de etate, condiţia fizico-materială uşor precară a tomnaticului şi mai ales aplecarea indiscutabilă a blondei spre diversificare i-au înfipt dureros în soare ochii nefericitului, provocând fireşte şi o reacţie alergică violentă de creştere în volum a buzelor, de zici că-i EBA după botox.
Urmare firească, omul plânge permanent şi neconsolat pe orice umăr are ghinionul să-i iasă în cale.
În seara asta traista cu scuze e goală, imaginaţia s-a ascuns moleşită după lene, capitulez şi accept invitaţia la terasă. Spre îndulcirea perspectivei aflu că nu sunt singurul, întreaga gaşcă e victima insistenţelor lacrimogene ale amicului.
Resemnat mă echipez şi pornesc spre locul faptei cu entuziasmul unui condamnat la moarte spre scaunul electric. Ajung printre ultimii. Bocetele se aud de la colţul străzii, lacrimile se scurg providenţial în bere, corul de consolaci nu reuşeşte să-i facă faţă. Hăituiţi de neputinţă şi storşi de soluţii insistăm asupra dezvăluirii identităţii fantomaticei blonde. Contemplarea pozelor şi SMS-urilor e deasemeni categoric şi suspect refuzată.
Într-un târziu, cel de-al şaptelea rând de bere îşi face clocotitor efectul asupra vezicii suprasolicitate. Telefonul rămâne neglijent pe marginea mesei. Schimbăm câteva priviri complice, hotărârea e instantanee şi unanimă. Sarcina ingrată revine convivului vecin, întâmplător sau nu, chinuit de îndrăgostitul nostru cu titulatura de "cel mai bun prieten".
Nimeni nu se aştepta la urmare. Omul înţepeneşte, telefonul îi alunecă printre degetele schimonosite de spasme, ochii i se înroşesc, halba e dată peste cap dintr-o înghiţitură. Nici un cuvânt.
Aparatul recuperat de sub masă care circulă din mână în mână lămureşte misterul. Între blonda împrăştiată, şi nu numai, indecent în poze şi prietenul care a îndrăznit să tulbure intimitatea erotică a cardului de memorie există o oarecare relaţie, cam ca între un tată rece şi sever şi fetiţa lui dulce şi cuminte...
Hohotele de râs sunt îndesate decent dar chinuitor în halbe, privirile se înfig în pardoseală, toţi aşteptăm încordaţi şi neputincioşi confruntarea.
Amănuntele sunt neesenţiale, vulgare şi contondente. Blonda zvăpăiată şi amorezul neconsolat nu se vor mai vedea niciodată, nici măcar după ce vor putea deschide fizic ochii. Doctorii nu au putut preciza cu acurateţe perioada...