Cum sa fii parasit de trei femei intr-o seara?

Sambata seara. Ma invart prin casa ca un hamster in calduri privind la iubitele lui din cusca de alaturi. Ma uit la ceas din minut in minut si nu pot sa inteleg de ce acele se invart atat de greu. Tot mai sunt vreo trei sferturi de ora pana la plecare. Ma duc la un chef. Al unei prietene. Trec peste antipatia veche, evidenta si declarata pe care o am pentru personaj din cel mai pur si nevinovat sentiment posibil: sunt indragostit... Si EA va fi acolo! Singura! Proaspat singura!
Se impun cateva precizari! Cele 23 de fragede primaveri scurse de la sigur profetita mea aparitie in lume combinate cu o pereche de "ochi alunecosi" si "o inima zburdalnica" nu-mi lasa nici o clipa de liniste. Nehotararea mea in amor se concretizeaza in prezent in doua! relatii oficiale. Situatie destul de veche, dar strict nerecomandata cardiacilor, tampitilor si calugarilor. Dumnezeu a fost inca o data bun cu preapacatosul sau rob si a hotarat sa le cheme la fel pe amandoua, intru ferirea mea de greseala cu vorba ori cu fapta. Pentru pastrarea intre prieteni a rusinoasei realitati le voi defini generic Agripinele.
Mi-am pregatit deci terenul de vreo trei zile. Agripina1 a fost o balalie castigata fara lupta... M-a anuntat de o saptamana ca paraseste capitala pentru astampararea dorului parintesc si irigarea secetei din frigider si buzunare. Agripina2 a fost o nuca mai tare. Lunile de antrenament in domeniu si sarmul meu irezistibil au reusit sa o convinga totusi de stringenta necesitate a prezentei mele la o bere cu baietii... Socializarea e atat de importanta in piramida nevoilor...
Ceasul se umple. Cu o punctualitate demna de sperantele mele suna interfonul, a venit gasca sa ma ia. Ma urc aproape din mers in masina. Schimbam obisnuitele amabilitati. Cele care abunda in orificii, operatiuni, rude de grad mic si persoane decedate.
Intr-un final ajungem la locul faptei. Atmosfera incinsa, muzica la maxim, toate categoriile de bauturi. Pupam gazda, ne scuzam politicos de uitarea cadoului acasa cu promisiunea inmanarii sale ceremonios, luni la scoala in cadru festiv.
Primul pahar de vin. Rosu. Ochii mi se invart maiestuos si neobosit peste multime ca farul de la Alexandria peste Mediterana. Iat-o. Respiratia se opreste, inima zvacneste ca un 8 in V. Coatele intra in functiune, paharul de vin stinge pentru o clipa focul din decolteul modest al unei colege care nici macar nu se supara. Prima dezamagire. Raspunsul la salut mi se pare distant si rece. Nu pot sa nu observ sclipirea din ochii ei la aparitia unui necunoscut, venit nu se stie de unde sa-mi ruineze tineretea.
Nu pot decat sa ma retrag. Inca un pahar de vin. Lumina e din ce in ce mai slaba, muzica din ce in ce mai tare, fratii, dusmanii, copiii si gagicile isi intra in drepturi. Primul pahar de vodka aluneca pe gatul meu in acelasi timp cu limba ei pe gatul lui...
Tabloul ma deprima ingrozitor. Sufletul meu se intinde sfarsit pe fotoliu ca ceasurile lui Dali. Din pacate eu cam la fel.
Nu se poate termina asa o seara in care mi-am pus toate sperantele. Ca de obicei in astfel de momente, folosesc invariabila solutie de avarie. O sun pe Agripina2. Doar ea, saracuta, nu ma lasa niciodata. Deci nici acum. Intind coarda la maxim si ii cer sa vina cu un taxi sa ma ia la ea.
O astept in fata blocului. Locul din fata e liber. Cred ca acesta a fost momentul in care Domnul si-a intors scarbit fata de la mine. Mintile mi se risipesc printre aburii bahici, ochii se inchid, taxiul incepe sa se invarta. Ca un adevarat gentleman ii comunic soferului adresa. Agripina2 incearca sa spuna ceva dar renunta. Demaram in tromba. Nu reusesc sa alung imaginea capcaunului care mi-a rapit viitorul ideal. Ajungem la destinatie si tot nu realizez nimic suspect. Toate sunt impotriva mea. Interfonul nu functioneaza si usa blocului e deschisa. Urcam pe drumul atat de bine stiut fara sa spunem nimic. Nu sunt in stare sa-mi consolez partenera ale carei lacrimi sunt datorate cu siguranta starii mele locomotor-anevoioasa.
Fara sa gandesc nici o secunda ma infig ca de atatea ori in usa veche a garsonierei. Cosmarul care se deschide inaintea mea intrece orice inchipuire.
Agripina1 e la doar cateva miscari de un orgasm devastator. Povocatorul de extaz pe care il poarta neglijent in spate e la categoria prieteni in agenda telefonului meu... Nevasta-sa doarme de vreo 2 zile cu copilul la spital.
Reactiile sunt impartite.
Un hohot prelung si isteric inabusa plansul cu sughituri al Agripinei2.
Un simplu: De ce, mortii ma-tii, n-ai incuiat, fa, usa? din partea lui.
Ce cauta asta la mine in casa? e nedumerirea intemeiata a Agripinei1
Nu-mi pare rau ca am incurcat adresele in taxi. Nici de coarnele maiestoase de cerb carpatin pe care le-am purtat vreme indelungata. Nici de fatuca pe care oricum a rezolvat-o ulterior si repetat toata grupa...
Nu reusesc sa inteleg: cum, palaria mea, s-a stricat interfonul fetei tocmai in noaptea aia?...

Amintire estivala cu politisti

Inaintez anevoie. Picioarele raspund cu dificultate comenzilor balbaite ale unui cerebel plutitor. Fericirea care ma invaluie nu gaseste alta cale de a se adresa lumii decat o pereche de corzi vocale mai mult sau mai putin melodioase. Incerc sa parcurg distanta dintre santul din fata unei discoteci – in care cu maiestuasa nepasare mi-am lasat restul gastii – si incaperea mizera in care mi-am permis sa ma cazez... Briza de noapte reuseste sa-mi pastreze partial pozitia bipeda. ... hai sa-ti arat Eforia noaptea... Sticla de vodka din mana dreapta intr-o nefericita combinatie cu berea din stanga ma impiedica sa fumez. Solutia se intrevede cateva zeci de metri mai incolo sub forma unei tentative de banca. Gravitatia inlesneste contactul cu lemnul umed si rece, bricheta scapara, fumul tasneste pe nas, inima isi reia ritmul normal. Cu plamanii revigorati continui hitul.
Dintr-o tufa discret binevoitoare apar doua fete umbrite de sinistrele caschete ale politistilor de la ordine publica. Satisfactia prospata care se lafaiei pe ele tradeaza scopul incursiunii in ungherul intunecos. Din pacate, glasul meu baritonal se pare ca le-a starnit interesul. Se apropie... Ma evalueaza cu ochi de cunoscator. Decizia nu intarzie.
- Buna seara!
- Buna sa va fie inima, capitanilor! Sper sa nu va fi inoportunat cu veselia mea melodioasa...
- Un tanar spiritual... Urletele nu ne deranjeaza pe noi, insa pe oamenii cazati in jur cred ca da, pe noi ne deranjeaza consumul bauturilor alcoolice intr-un spatiu public. Buletinul, te rog!
- Nu-l am la mine! E la cazare! Stiu pe dinafara datele din el daca e nevoie... Sper sa nu fie, ca n-am facut nimic rau!
- Urmeaza-ne la sectie, un astfel de comportament nu e admisibil in orasul nostru!
Nu e nevoie sa insist asupra dificultatii de a onora solicitarea primita. Ajutorul brutal al unuia dintre ei mai mult mi-a stricat echilibrul precar decat sa ma sustina. Sectia nu era mai departe de 200 de metri. Am ajuns relativ repede, eu felicitandu-ma copios pentru magistrala alegere a traseului spre casa.
M-au rasturnat pe un scaun din fata unui birou plin cu hartii. Incepe interogatoriul! Spun pe nerasuflate datele din buletin, le repet de cateva ori spre convingerea organului, care sfarseste prin a ma crede ca sunt cine spun ca sunt.
Si incepe distractia! Evident cu redactarea procesului verbal de contraventie. Scrisul il incurca vizibil, pozitia la birou tradeaza un indelung exercitiu, muschii degetelor sunt incordati pe pix pana la biceps, transpiratia i se revarsa slinoasa de sub cascheta... Cred ca a durat peste juma' de ora. Vizibil satisfacut de rodul istovitoarei munci, invarte carnetul de procese verbale spre mine si ma invita sa lecturez. Stupoarea primei clipe e urmata de un chin inuman de a-mi stapani hohotul de ras.
„Numitul... , aflat la data de... pe strada.... din localitatea Eforie, avand o comportare jignitoare, deoarece se afla in stare de ebrietate avansata. Amenda .... lei.” Atat. E obligatoriu sa precizez un amanunt minor: cuantumul amenzii depasea cu mult suma pe care o aveam in buzunare, cu banii de tren cu tot. Dar. Vazand subtilitatea si ascutimea mintii organului ma simt calare pe situatie, il privesc in ochi, zambesc si ma asez aproape impertinent de confortabil in scaunul public. Organul imi intantinde pixul si latra:
- Semneaza!
- Imi pare rau ca te dezamagesc, capitane! Nu stiu sa scriu!
- Ce profesie ai spus ca ai, tinere?
- Student...
Secundele trec. Organul se ridica lent, schimba o privire galesa cu colegul... Un zambet tamp i se lateste pe fata ca o pereche de chiloti numarul 36 intinsi pe un cur de 44. Cu miscari aproape studiate scoate de la cingatoare pulanul din dotare si il aseaza ostentativ pe birou in fata mea. Colegul il imita...
- Tinere analfabet! Noi suntem doi, tu esti singur... Semnezi?
Dimineata o mama oarecare de pe cuprinsul tarii primeste vesti grele de pe insoritul litoral al Marii Negre... Amarata, imprumuta niste bani de la o vecina, si pleaca spre posta...
Nimeni nu e in stare sa precizeze cine, unde si cand a terminat sticla mea de vodka. Berea era oricum aproape gata...

Prima dimineata din restul vietii mele

O sulita de lumina strapunge triumfatoare lemnaria veche a jaluzelei exterioare si se infige cu zgomot in retina mea convalescenta. Tresar. Incerc sa deschid celalat ochi si, contrar asteptarilor, reusesc. Il rotesc circumspect si cameleonic. Imprejurimile sunt familiare, tremurul interior se estompeaza, incep sa ma trezesc. Intind mana dupa nelipsita carafa de apa din dreapta patului sa inec motanii lepadati peste noapte de o pisica denaturata si iresponsabila tocmai la mine in gura. Prima tigara. Scaparatul brichetei ma linisteste. Inchid ochii si incerc sa nu ma gandesc la nimic deocamdata. Din fericire nu e foarte greu...

Brusc, linistea diminetii mele chinuite e rupta de zgomotul apei. Dusul. Evenimentele se precipita. Nu sunt singur. Sar si cercetez. Cateva articole vestimentare raspandite pe parchet par sa explice zgomotele din baie. Dar cam atat. Recapitulez putina informatie ramasa pe hard-disk in fisierele noptii trecute. Club. Cativa prieteni apropiati, cu prietene si neveste. Surubelnite. House. Surubelnite. Priviri pofticioase. Surubelnite. Log off. Cu cine palaria mea am plecat acasa? Primul impuls e sa deschid usa baii. Si daca nu stiu cum o cheama? Si daca n-am mai vazut-o niciodata?

Geniul latent care ma caracterizeaza imi ofera inca o data ideea salvatoare. Sa-l sun pe cel mai nebetiv dintre noi. Jigodia era sigur mult mai treaza decat mine, si, cu riscul de a rade de mine de la doua luni la trei ani, il sun sa-l intreb.

Nu mi se pare nimic suspect cand ii aud vocea inaintea tonului de apel. Era cu telefonul in mana. Ii expun in soapta si pe nerasuflate situatia penibil disperata in care ma gasesc. Implor elucidarea discreta a misterului!

Pauza. Pauza prelungita. Iau telefonul de la ureche convins ca s-a intrerupt si vorbesc singur. Nu. Cronometrul masura in continuare secundele unei convorbiri cu un singur interlocutor.

Repet de cateva ori clasicul: „”Ma auzi?”.

Cand... Temperatura imi scade instant cu cel putin 10 grade. Ochii imi aluneca de pe posterul inramat de pe peretele dormitorului – cu poza de grup facuta cu gasca la munte luna trecuta – pe una dintre hainele risipite prin camera... Lumea incepe sa se invarta. Instinctiv arunc telefonul cu o fractiune de secunda inaintea declansarii cascadei de urlete din partea cealalta... Nu am puterea sa-l inchid. Ma prabusesc inapoi in pat.

Usa dormitorului se deschide. EA apare uda si nonsalanta cu un zambet pe care numai moartea il poate reproduce.

- A fost super, dar daca afla dobitocu' divorteaza si m-am nenorocit!
- Nu te grabi! Te cauta cu politia de pe la 4... Iti sugerez sa te ascunzi la morga, acolo abia te-a cautat, si in plus scutesti un drum...

El sparge gheata!

Dragii mei, va scrie prietenul domnului din figura alaturata!
Povestea care il califica - cu prisosinta - la titlul de cea mai proasta cunostinta a mea e cutremuratoare.
Mici precizari necesare: matur, simpatic, sufletist, bun amic... dar... mare amator de dame... cat mai multe si cat mai tinere...
Inainte de Revelion omului i se aprind calcaiele (care nu inteleg cum de nu sunt scrum pana acum) dupa o pustoaica de 23 de primaveri de profesie producatoare...
Hotareste sa impartaseasca taina trecerii in noul an cu iubirea nou infiripata... In strainatate! Pe bani multi. Nimic iesit din comun pana aici o sa spuneti... Constienta de efectele devastatoare pe care le produce asupra nefericitelor slituri naive, femeia pune cateva mici conditii... In primul rand trebuie sa o ia si pe mama, si ea fosta "balerina" scoasa la reforma... Omul nostru se conformeaza si rezerva un apartament cu camera separata pentru soacra. Soarta cruda si parsiva se implica in nebunia de Revelion, apartamentul nu mai e disponibil cand fericitii ajung la fata locului, si mana amicului e obligata sa intre penibil de adanc in buzunar pentru o camera separata. Se resemneaza cu cresterea substantiala a intimitatii conjugale. Eroare fatala... Pe tot parcursul sejurului partenera refuza cu incapatanare orice avans al chinuitului pentru un motiv cat se poate de intemeiat!: "Lasa-ma, draga, sa ma bucur si eu de vacanta! Asta fac tot anul cu toti libidinosii!!!!!"
Rasul ma impiedica fizic sa adaug alte amanunte... si credeti-ma ca sunt...