Amintire estivala cu politisti

Inaintez anevoie. Picioarele raspund cu dificultate comenzilor balbaite ale unui cerebel plutitor. Fericirea care ma invaluie nu gaseste alta cale de a se adresa lumii decat o pereche de corzi vocale mai mult sau mai putin melodioase. Incerc sa parcurg distanta dintre santul din fata unei discoteci – in care cu maiestuasa nepasare mi-am lasat restul gastii – si incaperea mizera in care mi-am permis sa ma cazez... Briza de noapte reuseste sa-mi pastreze partial pozitia bipeda. ... hai sa-ti arat Eforia noaptea... Sticla de vodka din mana dreapta intr-o nefericita combinatie cu berea din stanga ma impiedica sa fumez. Solutia se intrevede cateva zeci de metri mai incolo sub forma unei tentative de banca. Gravitatia inlesneste contactul cu lemnul umed si rece, bricheta scapara, fumul tasneste pe nas, inima isi reia ritmul normal. Cu plamanii revigorati continui hitul.
Dintr-o tufa discret binevoitoare apar doua fete umbrite de sinistrele caschete ale politistilor de la ordine publica. Satisfactia prospata care se lafaiei pe ele tradeaza scopul incursiunii in ungherul intunecos. Din pacate, glasul meu baritonal se pare ca le-a starnit interesul. Se apropie... Ma evalueaza cu ochi de cunoscator. Decizia nu intarzie.
- Buna seara!
- Buna sa va fie inima, capitanilor! Sper sa nu va fi inoportunat cu veselia mea melodioasa...
- Un tanar spiritual... Urletele nu ne deranjeaza pe noi, insa pe oamenii cazati in jur cred ca da, pe noi ne deranjeaza consumul bauturilor alcoolice intr-un spatiu public. Buletinul, te rog!
- Nu-l am la mine! E la cazare! Stiu pe dinafara datele din el daca e nevoie... Sper sa nu fie, ca n-am facut nimic rau!
- Urmeaza-ne la sectie, un astfel de comportament nu e admisibil in orasul nostru!
Nu e nevoie sa insist asupra dificultatii de a onora solicitarea primita. Ajutorul brutal al unuia dintre ei mai mult mi-a stricat echilibrul precar decat sa ma sustina. Sectia nu era mai departe de 200 de metri. Am ajuns relativ repede, eu felicitandu-ma copios pentru magistrala alegere a traseului spre casa.
M-au rasturnat pe un scaun din fata unui birou plin cu hartii. Incepe interogatoriul! Spun pe nerasuflate datele din buletin, le repet de cateva ori spre convingerea organului, care sfarseste prin a ma crede ca sunt cine spun ca sunt.
Si incepe distractia! Evident cu redactarea procesului verbal de contraventie. Scrisul il incurca vizibil, pozitia la birou tradeaza un indelung exercitiu, muschii degetelor sunt incordati pe pix pana la biceps, transpiratia i se revarsa slinoasa de sub cascheta... Cred ca a durat peste juma' de ora. Vizibil satisfacut de rodul istovitoarei munci, invarte carnetul de procese verbale spre mine si ma invita sa lecturez. Stupoarea primei clipe e urmata de un chin inuman de a-mi stapani hohotul de ras.
„Numitul... , aflat la data de... pe strada.... din localitatea Eforie, avand o comportare jignitoare, deoarece se afla in stare de ebrietate avansata. Amenda .... lei.” Atat. E obligatoriu sa precizez un amanunt minor: cuantumul amenzii depasea cu mult suma pe care o aveam in buzunare, cu banii de tren cu tot. Dar. Vazand subtilitatea si ascutimea mintii organului ma simt calare pe situatie, il privesc in ochi, zambesc si ma asez aproape impertinent de confortabil in scaunul public. Organul imi intantinde pixul si latra:
- Semneaza!
- Imi pare rau ca te dezamagesc, capitane! Nu stiu sa scriu!
- Ce profesie ai spus ca ai, tinere?
- Student...
Secundele trec. Organul se ridica lent, schimba o privire galesa cu colegul... Un zambet tamp i se lateste pe fata ca o pereche de chiloti numarul 36 intinsi pe un cur de 44. Cu miscari aproape studiate scoate de la cingatoare pulanul din dotare si il aseaza ostentativ pe birou in fata mea. Colegul il imita...
- Tinere analfabet! Noi suntem doi, tu esti singur... Semnezi?
Dimineata o mama oarecare de pe cuprinsul tarii primeste vesti grele de pe insoritul litoral al Marii Negre... Amarata, imprumuta niste bani de la o vecina, si pleaca spre posta...
Nimeni nu e in stare sa precizeze cine, unde si cand a terminat sticla mea de vodka. Berea era oricum aproape gata...