Cum sa fii parasit de trei femei intr-o seara?

Sambata seara. Ma invart prin casa ca un hamster in calduri privind la iubitele lui din cusca de alaturi. Ma uit la ceas din minut in minut si nu pot sa inteleg de ce acele se invart atat de greu. Tot mai sunt vreo trei sferturi de ora pana la plecare. Ma duc la un chef. Al unei prietene. Trec peste antipatia veche, evidenta si declarata pe care o am pentru personaj din cel mai pur si nevinovat sentiment posibil: sunt indragostit... Si EA va fi acolo! Singura! Proaspat singura!
Se impun cateva precizari! Cele 23 de fragede primaveri scurse de la sigur profetita mea aparitie in lume combinate cu o pereche de "ochi alunecosi" si "o inima zburdalnica" nu-mi lasa nici o clipa de liniste. Nehotararea mea in amor se concretizeaza in prezent in doua! relatii oficiale. Situatie destul de veche, dar strict nerecomandata cardiacilor, tampitilor si calugarilor. Dumnezeu a fost inca o data bun cu preapacatosul sau rob si a hotarat sa le cheme la fel pe amandoua, intru ferirea mea de greseala cu vorba ori cu fapta. Pentru pastrarea intre prieteni a rusinoasei realitati le voi defini generic Agripinele.
Mi-am pregatit deci terenul de vreo trei zile. Agripina1 a fost o balalie castigata fara lupta... M-a anuntat de o saptamana ca paraseste capitala pentru astampararea dorului parintesc si irigarea secetei din frigider si buzunare. Agripina2 a fost o nuca mai tare. Lunile de antrenament in domeniu si sarmul meu irezistibil au reusit sa o convinga totusi de stringenta necesitate a prezentei mele la o bere cu baietii... Socializarea e atat de importanta in piramida nevoilor...
Ceasul se umple. Cu o punctualitate demna de sperantele mele suna interfonul, a venit gasca sa ma ia. Ma urc aproape din mers in masina. Schimbam obisnuitele amabilitati. Cele care abunda in orificii, operatiuni, rude de grad mic si persoane decedate.
Intr-un final ajungem la locul faptei. Atmosfera incinsa, muzica la maxim, toate categoriile de bauturi. Pupam gazda, ne scuzam politicos de uitarea cadoului acasa cu promisiunea inmanarii sale ceremonios, luni la scoala in cadru festiv.
Primul pahar de vin. Rosu. Ochii mi se invart maiestuos si neobosit peste multime ca farul de la Alexandria peste Mediterana. Iat-o. Respiratia se opreste, inima zvacneste ca un 8 in V. Coatele intra in functiune, paharul de vin stinge pentru o clipa focul din decolteul modest al unei colege care nici macar nu se supara. Prima dezamagire. Raspunsul la salut mi se pare distant si rece. Nu pot sa nu observ sclipirea din ochii ei la aparitia unui necunoscut, venit nu se stie de unde sa-mi ruineze tineretea.
Nu pot decat sa ma retrag. Inca un pahar de vin. Lumina e din ce in ce mai slaba, muzica din ce in ce mai tare, fratii, dusmanii, copiii si gagicile isi intra in drepturi. Primul pahar de vodka aluneca pe gatul meu in acelasi timp cu limba ei pe gatul lui...
Tabloul ma deprima ingrozitor. Sufletul meu se intinde sfarsit pe fotoliu ca ceasurile lui Dali. Din pacate eu cam la fel.
Nu se poate termina asa o seara in care mi-am pus toate sperantele. Ca de obicei in astfel de momente, folosesc invariabila solutie de avarie. O sun pe Agripina2. Doar ea, saracuta, nu ma lasa niciodata. Deci nici acum. Intind coarda la maxim si ii cer sa vina cu un taxi sa ma ia la ea.
O astept in fata blocului. Locul din fata e liber. Cred ca acesta a fost momentul in care Domnul si-a intors scarbit fata de la mine. Mintile mi se risipesc printre aburii bahici, ochii se inchid, taxiul incepe sa se invarta. Ca un adevarat gentleman ii comunic soferului adresa. Agripina2 incearca sa spuna ceva dar renunta. Demaram in tromba. Nu reusesc sa alung imaginea capcaunului care mi-a rapit viitorul ideal. Ajungem la destinatie si tot nu realizez nimic suspect. Toate sunt impotriva mea. Interfonul nu functioneaza si usa blocului e deschisa. Urcam pe drumul atat de bine stiut fara sa spunem nimic. Nu sunt in stare sa-mi consolez partenera ale carei lacrimi sunt datorate cu siguranta starii mele locomotor-anevoioasa.
Fara sa gandesc nici o secunda ma infig ca de atatea ori in usa veche a garsonierei. Cosmarul care se deschide inaintea mea intrece orice inchipuire.
Agripina1 e la doar cateva miscari de un orgasm devastator. Povocatorul de extaz pe care il poarta neglijent in spate e la categoria prieteni in agenda telefonului meu... Nevasta-sa doarme de vreo 2 zile cu copilul la spital.
Reactiile sunt impartite.
Un hohot prelung si isteric inabusa plansul cu sughituri al Agripinei2.
Un simplu: De ce, mortii ma-tii, n-ai incuiat, fa, usa? din partea lui.
Ce cauta asta la mine in casa? e nedumerirea intemeiata a Agripinei1
Nu-mi pare rau ca am incurcat adresele in taxi. Nici de coarnele maiestoase de cerb carpatin pe care le-am purtat vreme indelungata. Nici de fatuca pe care oricum a rezolvat-o ulterior si repetat toata grupa...
Nu reusesc sa inteleg: cum, palaria mea, s-a stricat interfonul fetei tocmai in noaptea aia?...