În carantină la Sinaia

Dimineaţa se strecoară tiptil printre genele mele. Somnul laş, fricos şi hămesit se sperie şi fuge ca un ministru de la o conferinţă de presă. Încerc să mă împotrivesc, însă fără prea mare convingere, ca găina ţanţoşă, dar doritoare, fugărită de cocoş. Ochii se deschid, lumina gâlgâie şi mă inundă.
Ca de obicei într-o zi de week-end, sunt primul din familie care părăseşte patul conjugal. Sforăitul din cealaltă jumătate promite o cafea liniştită în faţa televizorului...
În aşteptarea licorii dătătoare de energie, mai mult din reflex, deschid un laptop. Messengerul ţâşneşte vesel din taskbar şi trâmbiţează în eter deşteptarea mea matinală. Nu apuc să mă aşez bine în fotoliu întru savurarea tabietului oriental că sunt inoportunat din voleu, fără preluare, de un ID din afara scurtei mele liste de prieteni. Un nume de domnişoară.
Nimic interesant la TV, nimic spectaculos de lecturat prin ziarele on-line şi blogurile uzuale, peste tot panica aferentă importului clandestin de gripă porcină. Mă hotărăsc să raspund.
Din câteva fraze aflu că personajul e o jună celibatară de vreo 28 de primăveri, că i-am fost lăudat de o prietenă comună şi că i-ar plăcea să mă cunoască... Expun, pentru intimidarea adversarului, situaţia matrimonială a subsemnatului – fără succes însă, amănuntul nu prezintă interesul scontat. Discuţia devine mai animată, se schimă păreri politice şi opţiuni vestimentare. Banalul e gata să înghită definitiv mugurii plăpânzi ai unei relaţii interzise când se ajunge la preferinţe culinare. Conştient de pericol, mă hotărăsc să iau taurul de coarne, şi, fără introducere, o invit la o ciorbă! Răspunsul e scurt, instantaneu şi afirmativ. Ofer cavaleresc alegerea cârciumii, alegere care pecetluieşte victoria totală a operaţiunii. Ciorba e mai bună la Sinaia! Nu-mi rămâne decât să notez adresa de preluare a junei şi să mă pregătesc de excursie.
Prezint consoartei nesimţirea unui client care a îndrăznit să mă solicite sâmbăta pentru o problemă urgentă. Somnul ei şi pupatul meu drăgăstos definitivează lucrarea.
Întâlnirea îmi întrece toate aşteptările. Poza minusculă de la avatar nu prevestea nici pe departe cuantumul şi curbele formelor, pe care ţinuta - complet nepotrivită pentru o plimbare la munte – le evidenţiază generos.
Drumul trece repede, pedala se desprinde din ce in ce mai rar de podea, atingerile sunt tot mai dese şi mai pofticioase, toate promit o după-amiază de vis... Prima replică de la poalele muntelui îmi anulează complet orice urmă de raţiune...:
- Ciorba o încercăm inainte sau după?
Următoarele câteva ore petrecute în hotelul Sinaia nu au cum să facă parte din povestea de faţă din motive evidente. Coregrafie fără cusur, execuţie tehnică de excepţie, stil şi pasiune, toate trădează experienţa vasta a domnişoarei precum şi dorinţa continuă şi nestăvilită de perfecţionare...
Ceasurile sunt deja înaintate, ciorba potenţială şi efemeră face loc unei perspective ceva mai telurice sub forma unor sandwhich-uri din benzinărie... Chiar trebuie să ne grăbim spre Bucureşti. Ultimii nasturi se incheie în lift, se deschid telefoanele, coborâm la recepţie.
Coşmarul începe câteva secunde mai târziu. Holul forfoteşte de lume, ţipete şi disperare. Uşile de la intrare sunt blocate, paznici viguroşi împiedică orice tentativă de trecere. Înţeleg situaţia cu câteva secunde înaintea anuntului făcut la microfon de directorul hotelului. În grupul cazat cu o seară înainte a fost proaspăt confirmat un caz de gripă porcină. Ca urmare, conform legislaţiei în vigoare şi a ghinionului meu proverbial, se instituie carantină. Pe termen nedeterminat. Si ca dezastrul să fie complet, două televiziuni de ştiri aşteaptă hulpave în parcare lista cu condamnaţii la carceră... listă pe care un angajat tâmpit şi flămând le-o va oferi cu siguranţă... contra unei modeste sume.
Nici n-a mai fost nevoie, un reporter inconştient şi curajos a reuşit să pătrundă şi să filmeze cu camera ascunsă feţele schimonosite şi împrăştiate brownian prin hotel.
Între momentul resemnării şi telefonul nevestei nu cred că a trecut mai mult de o oră...
- Dacă ai noroc şi nu te ţin mult, ai putea recupera o parte din lucruri din faţa blocului... Şi roagă-te să nu te dea afară domnişoara, tocmai m-a sunat mă-ta, nici eu nu te mai primeşte!...