Mare nostrum

Dimineaţa oltenească isterică şi sfidătoare sfâşie draperia multilateral colorată şi ţâşneşte în camera de hotel ca o căţea călcată pe coadă cu buldozerul în timpul coţăitului. Fumul înecăcios al ţigării de dinaintea deschiderii ochilor trezeşte foamea ancestrală ancorată glorios şi definitiv în măruntaiele mele. Cu graţia şi agilitatea ţestoasei de Galapagos în ultima parte a vieţii mă verticalizez. Foarte micul dejun sleit şi soios - din fericire însă praz-free - nu reuşeşte să mă binedispună..., blonduţa drăgălaşă de ieri ieşise din tură lăsând locul, după toate aparenţele şi probabilităţile, bunicii din partea tatălui. Urc inapoi în cameră unde aştept nerăbdător cafeaua matinală şi fierbinte promisă languros de noua mea cucerire la pat. Cafeaua... Evident şi cucerirea... Evident mai mult cafeaua... Veselă, zglobie şi agitată ca o musculiţă închisă într-o cutie de chibrituri, domnişoara honoris pauza îşi onorează angajamentul. Odaia se umple de zumzetul duios şi melodios al dulcelui grai oltenesc asemeni unui coteţ de ţipetele deznădăjduite a 27 de găini bătute cu biciul. Pentru imaginaţiile bogate ce vor să vizualizeze mental scena: nu uitaţi cocoşul!... Cafeaua reuşeşte - nu fără efort - să-mi ţină cutia craniană într-o singură bucată. Lumina puternică a dimineţii de vară împrăştiată indecent, dezvăluitor şi cu nemiluita pe semifizicul divei înfrânează violent orice tentativă erotico-sentimentală. Cu siguranţă dimineaţa a fost inventată de un bătrânel jovial, egoist şi misogin ce nu dorea decât să-şi citească în linişte ziarul... Întru evitarea penibilului propun entuziast o plimbare cu maşina spre admirarea şi aprofundarea frumuseţilor socio-geografice ale zonei. Cele câteva ore petrecute la volan într-o astfel de companie mi-au întrecut toate aşteptările. În tot acest timp nu cred că am rostit mai mult de 5-6 fraze... Domnişoara nu numai că şi-a povestit întreaga existenţă..., ci şi pe cele ale rudelor, iubiţilor/iubitelor! şi apropiaţilor... fiecare dintre istorii necesitând un loc de cinste pe blogul nostru. Relatarea lor nu va ţine cont de cronologia evenimentelor, nici măcar de ordinea în care mi s-au vârât printre "scăricică" şi ciocănel, ci doar de dispoziţia de moment a povestitorului. Debutăm deci furtunos cu tristeţea intensă şi profundă pricinuită de lipsa de la onomastică a celei mai bune prietene. Nevoile stringente de studiu şi diversificare o reţin pe susnumită încarcerată pe meleagurile pline de dreptate, egalitate şi fraternitate ale celebrilor Balzac şi Zidane. Aflu cu interes, şi nu numai, crescut(e) despre pasiunile junei studioase: pungile Mggi, carierele universitare - pluralul nu e nici pe departe eronat sau întamplător... - şi sexul oral neprotejat. Cu finalizare. Din păcate, cel puţin deocamdată, plaiul mioritic nu-i permite cumularea spre fericire a celor 3 categorii. Logodnicul, cel rămas neconsolat acasă, scorţos, învechit şi universitar nu depăşeşte niciodată bariera prejudecăţilor sexuale inhibând autoritar şi dezamăgitor sănătoasele porniri ale tinerei spre desfrânată voluptate... Nici Hexagonul nu s-a dovedit a fi chiar raiul pe pământ, căutarea punguţelor Maggi fiind încă în curs de desfăşurare. Curiozitatea şi instinctul exacerbate violent de diversitatea oportunităţilor dau frâu liber pasiunii! Bătrâna Mediterană e luată de jur-împrejur în sensul acelor de ceasornic şi cucerită maiestuos aşa cum doar vitejii împăraţi romani au făcut-o cu mii de ani în urmă transformând-o imperial în Mare Nostrum. Startul îl dă un marocan creol şi viril, musulman şi căsătorit, romantic şi potent ce reuşeşte să o urce pe înfierbântata noastră olteancă până în al nouălea cer. Pentru necunoscători: performanţa constă în rămânerea pe pământ a ridicătorului pe tot parcursul operaţiunii. Deşi sunt convins că sunteţi pe deplin edificaţi, precizez că povestea e o pildă pentru toţi masculii neatenţi la dorinţele şi nevoile partenerelor. Riscul de a săruta drăgăstos şi instantaneu un întreg bazin geografic dar mai ales demografic nu trebuie să vă iasă niciodată din minte!