Examenul oral la drept

Din vorba in vorba - a se citi ad litteram întrucît nu înţeleg chiar integral olteneasca veche - aflu că gongul aniversar ce pecetluieşte sfertul de secol mentionat în episodul anterior va bate sărbătoresc la sfărşitul săptămînii. Cu aplombul exacerbat de gustul puternic şi amărui al blondei din colţ (de bere vorbesc, nesimţitule!) mă autoinvit la onomastica junei adăugînd fireşte cu dezinvoltură o cascadă de aluzii puerilo-erotico-libidinoase. Contrar aşteptărilor oricărui internaut cu un IQ mai mare sau egal cu numărul de la pantofi, autoinvitaţia mea este acceptata! Răspunsul mă trezeşte brusc din amorţeală. Disperarea după ... aventură - exceptînd poate situaţia unei proaspăt eliberate dintr-un penitenciar de maximă securitate după ispăşirea unei pedepse pentru omor calificat - ar da de gîndit oricărui om normal... Şi totuşi mă hotărăsc să o comit! Cu o inconştienţă pe care nici acum nu mi-o pot explica, vineri după prînz mă sui în maşină şi purced la drum spre capitala oltenească... Din momentul intrării în Craiova pînă a doa zi de dimineaţă surprizele se ţin lanţ cu intensitatea şi frecvenţa cartuşelor unei mitraliere antiaeriene. Mă cazez la primul hotel care îmi iese în cale. Mă întîmpină o recepţioneră blonduţă şi suavă ale carei pete de cerneală de pe degeţele nu s-au uscat încă după Bac. Îmi preiau camera, apăs un F5 - nu m-am putut abţine să nu fac pe deşteptul, F5 fiind funcţia de refresh - şi comunic celular şi laconic secretarei noastre că îi stau la dispoziţie. Întîlnirea de gradul III se desfăşoară în holul hotelului şi nu produce surprize neplăcute. Departe de o apariţie exotică, nici un amănunt anatomic, vizual sau olfactiv al domnişoarei nu se pune de-a curmezişul unei ture cu gondola... Se antamează o sticlă de vin pe o terasă din centrul urbei spre aprofundarea relaţiei. Prima jumătate de oră epuizează lichidul rece şi demisec din recipient precum şi vocabularul şi cunoştinţele interlocutoarei mele. Pe cale de consecinţă preiau iniţiativa şi propun golirea celei de-a doua sticle în intimitatea şi răcoarea camerei de hotel. Propunerea e acceptată nerabdător şi pofticios. Sticla cea nouă se goleşte târziu în noapte, abia după ultimele acorduri ale unui concert furtunos în re major de flaut şi orchestră... Calităţile interpretative de mare angajament ale solii nu numai ca îmi prelungesc şederea pe plaiuri olteneşti ci mă îndeamnă şi spre reluarea dialogului - întrerupt intempestiv de necesitatea sine qua non a disponibilităţii a minim două seturi de organe ale vorbirii. Mărturisirea pe care o ascult cade ca un trăsnet şi îmi zdruncină neuronii, şi aşa puţini şi extenuaţi, ca un cutremur de 9 grade pe scara Richter. Tânăra flautistă - ale cărei cunoştinţe precare de limbă maternă nu-i împiedică nicidecum o previzibilă carieră solistică fulminantă - nu mai este secretară ci ... cadru universitar la Facultatea de Drept a Universităţii din urbe... Cu o lacrimă amară în colţul ochilor pentru defuncta şcoală românească îi înmânez junei 5 lei de taxi şi mă pregătesc pentru ziua din episodul viitor...