"Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul."
Albert Einstein


Din capul locului trebuie sa se stie ca aici e un blog pentru prieteni! Nici vorba nu se vrea un spatiu pentru rafuieli personale, batjocura, derbedei, retete culinare si vanzari auto.
Aici venim doar sa ne radem si sa ne simtem bine!

Cum functioneaza...

Toti avem un prieten apropiat care a comis cu voie sau fara de voie o trasnaie. De care am ras cu lacrimi si sughituri! Doar ca asta se intampla in cerc restrans... De ce sa nu globalizam fenomenul? Rasul are doar nenumarate proprietati curative...
Deci nu mai radeti singuri! Luati-va inima in dinti si trimiteti povestea trasnaii prietenului dumneavoastra, evident ideal ar fi insotita de o poza, la ceamaiproastacunostintaamea@yahoo.com!
Istoria va fi publicata ca post independent aici. Si va putea fi comentata de toata gasca!

Se impun cateva precizari! Nu se admit injurii si obscenitati! Raspunderea pentru continutul si veridicitatea povestilor va apartine in exclusivitate!

miercuri, 17 octombrie 2012

Asistenta porno

Căldura soarelui de iulie îndesată cu vârf în betoanele Bucureştiului mă răstigneşte în fotoliul biroului şi stoarce din mine destoinic şi lejer greţos ambrozia de la buticul din colţ. Pentru rigoare şi cunoscători: blonde, proaspete şi foarte bune... şi berea şi vânzătoarea... Gândul îmi zburdă eminescian de efemer la câte aş fi putut termina până la ora asta de după-amiază târzie... dacă m-aş fi apucat de ceva! (Pentru cine interpretează fraza anterioară peiorativ, mizer şi neserios nu am decât un caracalian: Bine că eşti tu deştept!...). Săgeata cursorului zburdă entuziast pe monitor ca un bondar durduliu şi zemos din floare în floare. Nemărginirea internetului nu reuşeşte să intre în rezonanţă cu nici unul dintre cei trei neuroni ai mei încleiaţi dizgraţios într-o plictiseală soioasă. Navighez neprihănit pe câteva siteuri de aşa-zisă socializare. Las nemilos la pupa o insulă plină de fecioare divorţate cu câte 3 copii, trecute timpuriu de prima şi vertiginos de a doua tinereţe. Zglobiu şi ireverenţios îmi atrage atenţia o secretară veselă şi pofticioasă ca un cuc ce tocmai şi-a lepadat iresponsabil ouălele în cuibul unei mierle. Din elucubraţiile retard-intelectuale ale domnişoarei reuşesc – cu minim de efort ce-i drept – să mă edific asupra sfertului de secol parcurs anevoios dar demn de către susnumită de la cristelniţa unei biserici scorojite dintr-o mizeră mahala oltenească până la cinstea de a manageria lumânarea atoterectă de botez de sub biroul şefului... Evident corespund condescendent şi compătimitor la amoarea nefericitei pentru un şef de sală frumos ca un Zburător, dar care- am aflat ulterior şi vei afla şi tu, cititorule, în episoadele următoare – are reale dificultăţi în a diferenţia tabla zincată de tabla înmulţirii. Aflu deci cu obidă nedisimulată că junele o utilizează pe noua mea prietenă despotic şi discreţionar, scurt şi rar fără să pogoare nici un sentiment ceresc asupra îndrăgostitei lui enoriaşe. Consolarea este deci creştinească, părintească şi obligatorie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu